Scurtă incursiune pe tărâmul ceaiului

Ceaiul șoptește povești despre ritualuri antice și ceremonii sacre.
Ceaiul este mai mult decât o băutură.

Este un ritual, o tradiţie şi un simbol.

Ceaiul este sănatate, ceaiul este relaxare, ceaiul este energie.

Dar ceaiul este și artă pură!

De mii de ani, ceaiul a fost venerat și sărbătorit în diferite culturi și regiuni din întreaga lume. Ceaiul a inspirat ceremonii, artă, literatură, filozofie și religie. Ceaiul a oferit, de asemenea, o varietate de arome, arome și beneficii, în funcție de tipul și pregătirea frunzelor. Care este alura mistică a ceaiului și cum a modelat istoria și cultura omenirii?
Legende și mituri fascinante înconjoară originea ceaiului. Se crede că împăratul chinez Shennong (Divine Farmer) a descoperit ceaiul în jurul anului 2737 î.Hr.

Într-o campanie prin țară, el poposește cu suita sa la marginea unei paduri, iar bucătarul său pune repede căzănelul cu apă la fiert, conform ritualului său zilnic. Pentru  avea o sănătate perfectă, împaratul obișnuia să bea apă fierbinte de multe ori pe zi, așa spunea medicina chineză de la acele vremuri, asta ”descoperă” azi știința modernă...

În grabă, avînd și alte sarcini de îndeplinit, bucătarul uită să pună capacul, așa că s-a întâmplat  ca un număr de frunze dintr-un copac ce-și avea crengile aplecate deasupra locului, să cadă în vas. Sosind acolo împăratul a crezut că bucătarul îi pregătește o surpriză și deoarece aroma seducătoare și culoarea infuziei i-au stârnit interesul, a băut o ceașcă.

Gustul l-a fermecat apoi s-a simțit revigorat și energizat. Asta l-a determinat să reflecteze la întâmplare și a dat dispoziție supușilor să i se facă zilnic această infuzie. Fenomenul a determinat să se înceapă cultivarea arborelui de ceai și să se experimenteze prepararea ceaiului în variate feluri și forme, descoperind în timp că acesta are multe proprietăți medicinale.

Astfel împăratul Shennong a dezvăluit lumii parfumul, gustul și proprietățile medicinale și plăcute ale ceaiului. 
Ceaiul a devenit de atunci simbol al ospitalității și al prieteniei.

Cu secole în urmă, ceaiul a pornit într-o călătorie din China în țările îndepărtate ale Indiei, traversând terenuri periculoase și trecând granițele culturale ale vremurilor. Şi-a găsit drumul spre verdeaţa munţilor Himalaya Indiei, unde munţii îmbrăcaţi în ceaţă şi văile fertile au oferit mediul perfect pentru cultivare. Astăzi, regiunea indiană Himalaya se mândrește cu unele dintre cele mai prestigioase proprietăți, ferme, de ceai din lume, producând soiuri rafinate prețuite de cunoscători din întreaga lume.

Legătura dintre ceai, munți și meditație este exemplificată în mod viu în învățăturile budismului Zen. Bodhidharma, fondatorul legendar al Zen-ului, a pornit într-o călătorie din India în China, aju

ngând în cele din urmă la Templul Shaolin. Se spune că Bodhidharma a petrecut nouă ani meditând într-o peșteră de lângă Templul Shaolin, susținut doar de frunzele de ceai și de angajamentul său ferm față de iluminare. Acolo, într-o peșteră retrasă, s-a dedicat meditației, punând bazele învățăturilor transformatoare ale budismului Zen.

Legenda spune că în timpul meditației sale, Bodhidharma a adormit și trezindu-se din ațipeală, cu furie, și-a smuls genele pe care le-a aruncat la pământ. Din locul unde au căzut au încolțit primele plante de ceai, simbolizând trezirea și revitalizarea adusă de ceai. Bodhidharma a mestecat apoi frunzele acestor plante de ceai pentru a opri somnul și a-și aprofunda practica de meditație. Această poveste legendară subliniază puterea transformatoare a meditației și legătura profundă dintre ceai și trezirea spirituală.

În ziua de azi el nu lipsește din curele de rejuvenare, curele de slabire, de tonifiere, relaxare sau de combatere și prevenire a multor boli.