Scurtă incursiune pe tărâmul ceaiului

De mii de ani, ceaiul a fost venerat și sărbătorit în diferite culturi și regiuni din întreaga lume. Ceaiul a inspirat ceremonii, artă, literatură, filozofie și religie. Ceaiul a oferit, de asemenea, o varietate de arome, arome și beneficii, în funcție de tipul și pregătirea frunzelor. Care este alura mistică a ceaiului și cum a modelat istoria și cultura omenirii?
Legende și mituri fascinante înconjoară originea ceaiului. Se crede că împăratul chinez Shennong (Divine Farmer) a descoperit ceaiul în jurul anului 2737 î.Hr.

Shen Nung (Shennong) așezat pe o stâncă, purtând haine simple, făcute din frunze, ținând în mână o mică plantă; lângă el, pe o lespede, se află o selecție de rădăcini și plante.

Împăratul apare cel mai adesea înfățișat ca om în reprezentările antice, de obicei mestecând ierburi pentru a le descoperi proprietățile medicinale. Alte reprezentări îl arată ca pe un om cu cap de bovină și craniu de fier, sau ca pe un bărbat cu abdomen transparent, prin care putea vedea efectul ierburilor asupra propriului corp. Într-o campanie prin țară, el poposește cu suita sa la marginea unei paduri, iar bucătarul său pune repede căzănelul cu apă la fiert, conform ritualului său zilnic. Pentru  avea o sănătate perfectă, împaratul obișnuia să bea apă fierbinte de multe ori pe zi, așa spunea medicina chineză de la acele vremuri, asta ”descoperă” azi știința modernă...

În grabă, avînd și alte sarcini de îndeplinit, bucătarul uită să pună capacul, așa că s-a întâmplat  ca un număr de frunze dintr-un copac ce-și avea crengile aplecate deasupra locului, să cadă în vas. Sosind acolo împăratul a crezut că bucătarul îi pregătește o surpriză și deoarece aroma seducătoare și culoarea infuziei i-au stârnit interesul, a băut o ceașcă.

Gustul l-a fermecat apoi s-a simțit revigorat și energizat. Asta l-a determinat să reflecteze la întâmplare și a dat dispoziție supușilor să i se facă zilnic această infuzie. Fenomenul a determinat să se înceapă cultivarea arborelui de ceai și să se experimenteze prepararea ceaiului în variate feluri și forme, descoperind în timp că acesta are multe proprietăți medicinale.

Astfel împăratul Shennong a dezvăluit lumii parfumul, gustul și proprietățile medicinale și plăcute ale ceaiului. 
Ceaiul a devenit de atunci simbol al ospitalității și al prieteniei.

Shennong este o figură mitologică, a cărei poveste a fost transmisă prin tradiție orală. El este cunoscut ca unul dintre cei Trei Suverani antici, dar este totodată venerat și ca zeitate. Numele său poate fi tradus ca „Fermierul Divin”, „Țăranul Divin”, „Agricultorul Divin” sau „Plugarii Cerești”. Considerat unul dintre cei mai mari eroi ai legendelor chineze, Shennong se crede că i-ar fi învățat pe oameni cum să cultive pământul și cum să prepare și să folosească plantele medicinale.

Legenda spune că, înainte de Shennong, oamenii vânau pentru hrană și foloseau pieile animalelor pentru îmbrăcăminte.
Shennong a crescut într-un ritm miraculos: după trei zile putea vorbi, după cinci zile putea merge, iar după trei ani devenise maestru al agriculturii. Pe măsură ce se maturiza, creștea și dorința lui de a trăi o viață dincolo de vânătoare și carne. Această dorință l-a împins să plece în lume și să guste fructele, ierburile și gramineele, descoperindu-le valoarea culinară și medicinală.

Împăratului antic i se atribuie și scrierea originală a tratatului „Shen-Nung Bencaojing” (Materia Medica a Fermierului Divin). Totuși, pentru că legenda lui Shennong este anterioară oricărei forme de scriere, autoratul real al textului este considerat necunoscut.
Cercetătorii cred că lucrarea s-a format din tradiții orale și observații transmise între generații, fiind mai târziu compilată de diverși autori în perioada dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.). Textul original nu s-a păstrat, dar se crede că era compus din trei volume, corespunzătoare celor trei clase de medicamente: superioare, medii și inferioare.

Manuscrisul descria 365 de remedii obținute din minerale, ierburi, lemn, animale, fructe, legume și cereale. Versiunile moderne ale cărții sunt astăzi larg disponibile și traduse în mai multe limbi.

Pe lângă bogăția de cunoștințe oferită de Bencao Jing, lui Shennong i se atribuie introducerea uneltelor agricole și a tehnicilor de cultivare. Se spune că el a descoperit cum se seamănă și se cultivă cerealele, cum se analizează solul, cum se sapă fântâni, cum se irigă terenurile, cum se depozitează grânele și cum se organizează piețele zilnice.
I se mai atribuie invenția unor unelte agricole și de bucătărie, precum mojarul și pistilul, bolurile, oalele, tigăile, vasele de abur pentru orez și vetrele de gătit.
Toate acestea ar fi ajutat poporul chinez să treacă de la epoca vânătorii la epoca agriculturii.
De asemenea, este considerat creatorul acupuncturii și al calendarului chinezesc Jieqi (calendarul anotimpurilor solare).

Moartea lui Shennong este descrisă tot în legende. Se spune că, în timpul cercetărilor sale asupra plantelor, a găsit o floare galbenă care creștea pe o buruiană și a gustat-o. Planta i-a provocat o reacție violentă, iar durerea l-a copleșit. În timp ce încerca să ajungă la ceaiul antidot, intestinele i s-au rupt, punând capăt vieții legendarului herbalist divin.

Cu secole în urmă, ceaiul a pornit într-o călătorie din China în țările îndepărtate ale Indiei, traversând terenuri periculoase și trecând granițele culturale ale vremurilor. Şi-a găsit drumul spre verdeaţa munţilor Himalaya Indiei, unde munţii îmbrăcaţi în ceaţă şi văile fertile au oferit mediul perfect pentru cultivare.

 

Astăzi, regiunea indiană Himalaya se mândrește cu unele dintre cele mai

 prestigioase proprietăți, ferme, de ceai din lume, producând soiuri rafinate prețuite de cunoscători

 din întreaga lume.

Legătura dintre ceai, munți și meditație este exemplificată în mod viu în învățăturile budismului Zen.

Bodhidharma, fondatorul legendar al Zen-ului, a pornit într-o călătorie din India în China, ajungând în cele din urmă la Templul Shaolin.

Se spune că Bodhidharma a petrecut nouă ani meditând într-o peșteră de lângă Templul Shaolin, susținut doar de frunzele de ceai și de angajamentul său ferm față de iluminare. Acolo, într-o peșteră retrasă, s-a dedicat meditației, punând bazele învățăturilor transformatoare ale budismului Zen.

 

 

Legenda spune că în timpul meditației sale, Bodhidharma a adormit și trezindu-se din ațipeală, cu furie, și-a smuls genele pe care le-a aruncat la pământ. Din locul unde au căzut au încolțit primele plante de ceai, simbolizând trezirea și revitalizarea adusă de ceai. Bodhidharma a mestecat apoi frunzele acestor plante de ceai pentru a opri somnul și a-și aprofunda practica de meditație. Această poveste legendară subliniază puterea transformatoare a meditației și legătura profundă dintre ceai și trezirea spirituală.

 

În ziua de azi, ceaiul nu lipsește din curele de rejuvenare, curele de slabire, de tonifiere, de relaxare sau de combatere și prevenire a multor boli.
Sanatos, placut, si cu multa istorie si legende, legate de el, ceaiul ramane si in zilele noastre cea mai consumata bautura de pe glob, depășind cafeaua, cu un consum anual de aproximativ 85 de litri pe persoană, comparativ cu 42,6 litri pentru cafea.